Ghid de utilizare
FHIR R4: acces numai-citire pentru alte sisteme
Pas cu pas, pe roluri. Același conținut se deschide din butonul „?” de pe fiecare pagină.
FHIR R4: acces numai-citire pentru alte sisteme
Nexus oferă o fațadă FHIR R4 (standardul HL7 pentru schimbul de date medicale, cerut de Spațiul European al Datelor privind Sănătatea, EHDS): alte sisteme (dosarul electronic național, un portal al pacientului, un sistem de cercetare autorizat) pot citi date din Nexus în formatul standard. Nimic nu se poate scrie prin ea.
Nu are ecran în aplicație: o folosesc programele, la adresa serverului API urmată de /fhir (de exemplu …/fhir/metadata). API-ul ascultă implicit numai pe server; pentru un sistem din altă rețea, serviciul IT îl publică printr-un proxy HTTPS. Detaliile tehnice pentru integratori sunt în documentația Nexus, docs/FHIR.md.
Ce date se pot citi
| Resursa FHIR | Ce e în Nexus |
|---|---|
| Patient | fișa pacientului: CNP, nume, sex, data nașterii, telefon, e-mail, adresa de domiciliu |
| Encounter | episodul: internare (inclusiv spitalizare de zi), gardă, consult ambulator; secția, medicul, perioada, numărul FO, diagnosticele |
| Condition | diagnosticele episodului, cu codul CIM-10 |
| Observation | rezultatele de laborator (fiecare analiză cu rezultat), cu unitatea, intervalul de referință și marcajul de anormal |
| DiagnosticReport | buletinul de analize și raportul de imagistică (concluzia numai după validare) |
| MedicationRequest | liniile condicilor de medicamente: medicamentul, doza, calea, cantitatea, durata |
Cererile în ciornă (netrimise) nu apar.
Cum dați acces unui sistem extern
- Creați un cont separat pentru sistemul extern, în Administrare acces (nu folosiți contul unei persoane). Schimbați parola la prima intrare, altfel tokenul nu e acceptat.
- Puneți contul într-o grupă cu dreptul „Citire prin fațada FHIR R4” (
fhir.citire, modulul Interoperabilitate), din Utilizatori și grupe. Dreptul nu e în niciun rol implicit: îl primește doar cine îl dați explicit (administratorii îl au oricum). - Dacă sistemul trebuie să vadă numai anumite secții, asignați-i contului doar acele secții: vede atunci numai episoadele din ele (și analizele, rapoartele, diagnosticele și medicația lor) și numai pacienții care au un episod acolo.
- Sistemul extern se autentifică cu numele și parola contului (aceeași autentificare ca aplicația) și primește un token valabil 8 ore, pe care îl trimite la fiecare cerere.
Ce rămâne urmărit
- Fiecare citire se scrie în jurnalul de acces (GDPR), câte un rând pe fiecare pacient din răspuns, cu tipul „fhir-…” (de exemplu „fhir-Patient”, „fhir-Observation”), contul și adresa de unde a venit cererea. Se vede în Securitate → Jurnal de acces, filtrat pe pacient sau pe utilizator.
- O căutare trebuie să aibă un criteriu (pacientul, episodul, CNP-ul, numărul FO): fațada nu dă „toți pacienții” și nici „toate analizele din octombrie”.
- Un rezultat întoarce cel mult 100 de resurse pe pagină; restul se cer pagină cu pagină.
De știut
- Identificatorii proprii (CNP, numărul FO, codurile locale de analize și medicamente) folosesc deocamdată adrese Nexus provizorii, pentru că profilul național EHDS nu a publicat încă codurile oficiale; când apar, se schimbă fără să se schimbe datele.
- Codurile de diagnostic sunt cele din catalogul Nexus (CIM-10, ediția australiană folosită pentru DRG), fără punct (I500).
- Pagina de metadate (lista resurselor și a criteriilor de căutare) e publică, fără date de pacient.